Trupa Time Machine – Episodul 1

Time Machine in action

Astia sunt baietii mei, gasca lu’ Time Machine, oamenii de acum si sper, oamenii din totdeauna.

Nu, nu am pornit la drum in aceeasi componenta. Ne-am schimbat putin dar am ajuns la formula asta si suntem de-a dreptul enuziasmati de ce se intampla acolo.

Cum a pornit totul.

Orice am zice, toata dementa asta a pornit de la prietenul nostru Vali Troanca. E proiectul lui si chiar daca el nu mai este langa noi, fizic (ba, e bine-sanatos omul, nu va ganditi la prostii), sufletul lui e langa noi. Simt asta, deci am siguranta ca asa este. Da, cum ziceam, totul a pornit de la el. Voia sa-si faca un proiect acustic impreuna cu Ramirez asa ca a dat drumul la ostilitati. Atata s-a rugat Vali de el… Hai, hai! Si el “da, da” da’ nimic. Ma, nici daca voiam sa ies cu vreo papistasa nu ar fi trebuit sa ma rog atat. In fine, a cedat pana la urma si s-au apucat baietii de treaba.
Ma intreaba Ramirez daca nu vreau sa ma bag si eu. Mama, la trei voci. Teava!

Tin minte ca ne-am dus la o sala pe Agricultori. Am zis ca eu vreau la tobe. Ca pruncii aia tampiti care stiu una si buna. Aia! Ce conta ca nu mai batusem la tobe de la 17-18 ani. Zic, da-o-n spanac de treaba, ce poate fi aiurea? Ei bine, tot! Totul a fost aiurea. Nu mai stiam nici sa tin betele in mana. Stiti cum e fiascoul ala cand iti face una cu ochiul si te crezi zmeu pana atunci cand realizezi ca ai baut prea mult?! :))) Fix asa m-am simtit eu acolo, in sala aia, cu baietii aia care asteptau ceva dar in afara de dat cu betele peste degete si umplut de sange de la dat cu restul de degete peste cinele nu s-a putut… Atat s-a putut.

Depresie, frate. Mama, si in ce hal.

Mergem la Vali acasa si acolo imi vine ideea sa dau cu basul. Hai ca acolo am mai dres-o. M-am descurcat onorabil, zic eu.

Avem basist, zice Vali. Musai sa gasim si tobar si facem trupa serioasa. Dai si cauta tobar. A gasit Ramirez. Habar nu am ce combinatii a facut dar l-a gasit pe Cristi Filipescu, Don Felipe cum s-ar zice. Misto rau omul, putin ruginit dar balansat. Un mic Satanel, manca-l-ar tata. :)))

Felipe vine din alta zona. El e mai pe doom, pe metale d’astea. Eu, sincer, nu prea le pricep dar nu-s batut in cap sa zic nu cand e vorba de ele. Le ascult… mai tehnic, asa. 😀

Mnoah bun. Avem chitari, basi si tobe. Avem di tati, am zis. Apucat de treaba. Bai, mie chiar mi-a placut cu basul. E un instrument pe care l-am descoperit la patru’j de ani; pana atunci mi-a fost frica de el si l-am refuzat cu incapatanare.

Apropos, primul bas l-am luat de la Dragos, un ARIA STB JB DX cu 4 coarde. Mi la dat cu tot cu husa la un pret de… husa, singura costa mai mult. :))

S-a apucat Gabezu’ de treaba si a invatat cate ceva. Am bagat prima cantare, in formula asta, la Yellow Club, pe 22 aprilie 2018.

Prima cantare cu Time Machine

Emotii cat casa, oboseala cat China plus niste uischiane, beri si alte combinatii periculoase dar foarte misto. Combinatiile, zic. A iesit bine, n-am dat multe gherle, ne-am prezentat frumos, elegant si…

O sa caut niste imagini din perioada aceea. 😀

Primele repetitii

Primele repetitii s-au desfasurat la Pyramid Studio. De-asta imi permiteam doar corzi de cacat, luate de pe Aliexpress, dar macar erau colorate. :))))) Scump, ba baiatule! Conditii misto, sa nu ma intelegeti aiurea dar pentru o trupa de hobby nu e o combinatie buna.

Aia mica, in spate, e fiica-mea. A cam tremurat de frig dar a rezistat eroic pana la sfarsit. :)))

apoi ne-am mutat mai la vale, pe agricultori

Hai c-a fost misto! Era atat de intim, pe Agricultori, ca puteam sa-l scobesc pe Felipe, cu crosa de la bas, in nas. Iar vin cu subtitrare: foarte misto salile, pentru trupe mici si hobisti (sau hobiti, dupa posibilitati). Doar doua la numar.

In componenta asta am mai repetat si-n alta sala dar prezenta noastra acolo a fost irelevanta si insignifianta.

Compozitii

In perioada asta s-au realizat, parca, doua sau trei piese. Run, You Gotta si… nu mai stiu.

Cantari n-au mai fost din lipsa de timp si interes, probabil. Fiecare era ocupat cu munca si alte chestii pe langa astfel incat, uneori, se mai dadea skip la repetitii, pentru celelalte proiecte.

Sa ne intelegem, toti, dar absolut toti (patru la numar) veneam din medii muzicale diferite. Eram foarte extremi. Pe mine tocmai asta m-a atras la trupa asta: Vali, old school, titrat si foarte asezat (fucking awesome) – chitarist de mare rafinament, Ramirez, nirvanist convins (nu mai e nimeni pe lumea asta ca tata Cobain; bine, intre timp si-a mai gasit niste tatici 😀 Destui, ai dreaq, si toti strambi! :)))), Felipe, metale grele si foarte grele; greuceanu cu pedala dubla si rupere de creieri dar tot n-a rupt atatea bete cat a cantat cu noi, cate-am rupt eu la o repetitie. Iar eu, manca-l-ar mama de baiat finut, mai cu funk, country si, dupa cum au descoperit baietii in timp, cu daruri nemeritate si miei glorificati. :)))))

Prima schimbare

Felipe lucra foarte mult. Prea mult, cred. Tehnic la o trupa, tehnic intr-o imprimerie si, in sfarsit, tehnic isi gasise niste baieti care cantau pe sufletul lui. Tehnic, nu mai avea cum sa fie alaturi de noi asa ca ne intalniram si povestiram. Ne-am decis sa mergem pe drumuri care sa ne fie dupa pohta inimii. Si pohta inimii lui se numeste Olympus Mons. 🙂 Bravo, Felipe! (da’ noi cand mai bem berea aia?) 😛

Acum, alta dandana: gasirea unui tobar.

Sau un fel de “Next on Dallas”

Please follow and like us:

1 thought on “Trupa Time Machine – Episodul 1

Comments are closed.

Scroll Up